... Broscuțele ascultătoare. Sfânta Mănăstire Cernica se află lângă București.
Aici a trăit cu un veac și jumătate în urmă Sfântul Calinic. Mănăstirea este pe pe o insulă destul de mică, înconjurată de apele mari ale lacului. Ca în orice apă stătătoare, malurile sunt pline de broscuțe mai mari și mai mici, ce-și duc traiul liniștit în acest colț de rai.
Se spune că, pe vremea când Sfântul Calinic era starețul acestei mănăstiri, broaștele, ca toate suratele lor din neamul broscărimii, făceau o gălăgie fără încetare, orăcăind și țopăind de colo colo, certându-se parcă între ele, pe limba lor, cât e ziua de lungă, iar noaptea mai abitir încă.
Azi așa, mâine așa, călugării mergeau la slujbe, se rugau și munceau, după cum e viața mănăstirească, iar alături, broscuțele își vedeau de traiul lor prin stufăriș și mâl, orăcăind fără pauză.
Într-o zi însă, când sfântul se ruga în chilia lui, broaștele orăcăiau atât de tare, de parcă ar fi fost întrecere între ele să vadă care e mai guralivă. A răbdat sfântul cât a răbdat, dar văzând că așa nu se mai poate, a ieșit din chilia sa pe malul lacului și le-a poruncit broaștelor să tacă din gură, să nu mai orăcăie atâta, că-i deranjează pe călugări de la rugăciune.
Că doar e mănăstire și într-o mănăstire trebuie să fie liniște și cumpătare în toate: și la oameni, și la animale, și la tot. Vedeți voi, Sfântul Calinic a fost și este mult iubit de Dumnezeu, pentru viața sa curată și sufletul său bun. Iar cuvântul sfinților are mare putere căci harul Domnului lucrează prin el și toate i se supun, schimbandu-se în bine.
Cred că deja v-ați dat seama ce s-a întâmplat mai departe. Broscuțele au tăcut cuminți ascultându-l pe Sfântul Calinic.
Dacă nu mă credeți, duceți-vă și voi pe malul lacului, în spatele chiliei Sfântului Calinic și veți vedea multe broscuțe prin ierburile de pe marginea apei, dar, incredibil, nu le veți auzi orăcăind! Dacă totuși mai deschid gura, atunci o fac așa, mai încet și cu grijă, să nu cumva să-i deranjeze pe călugări de la slujbă, să le audă sfântul și să se supere pe ele...
Bătrânii spun...
... că atunci când S-a născut Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, primele animale care au știut au fost cele din staul: oile, măgarul, calul, boul...
Dar prima vietate care s-au grăbit să anunțe tuturor vestea minunată a Nașterii Mântuitorului ar fi fost broasca, ce-a pornit să țopăie pe câmp orăcăind cât putea ea de tare, să audă astfel toată suflarea că S-a născut Mesia. Auzind Maica Domnului ce tărăboi face micuța broscuță, a zâmbit și a binecuvântat-o să fie singura făptură din lume care să rămână la fel și după moarte.
Și într-adevăr, broaștele sunt singurele vietăți din lume, care nu putrezesc niciodată, ci rămân întregi și după ce mor, ani de zile, fiind animale binecuvântate de Dumnezeu și de Sfânta Sa Maică.
TU FETE❗🐸🐸 În curând reunirea - luna Iulie pregătire fizică💟probabil mem la Cheile Grădiștei🐿️🌞 luna August apoi meciuri de verificare unul după altul...
👆 Aveți TRENORU' nou - pă Burcea// rețeta îi cunoscută: Continuăm cu jocul colectiv, unitate, tinerețe, energie 👉 AGRESIVITATE în APĂRARE, recuperări, contre rapide. Echilibru, încredere în forțele proprii 🙂ECHIPĂ DE AUR
CORONA BRAȘOV - Un Club. O inimă. Un oraș👌
Omogenitatea, multe veniri - avem mult de MUNKA aici👆IMPORTANT să fiți ascultătoare❗🐸🐸🐸
